Ce este mai frumos decît să mergi duminică seara la o piesă de teatru? În momentul acesta aş putea spune nenumărate lucruri, pentru că încep să cred că teatrul devine o formă de exhibiţionism inutilă şi ineficientă.
În apărarea titlului
…pentru că titlul are nevoie de apărare. Ştiu că printre reacţiile la auzirea titlului se abundă de ‘hihihi, hahaha’. Titlul e un titlu cît se poate de serios, şi intenţia din el e cît se poate de bună. Monoloagele vaginului ar putea să reprezinte o modalitate de a pune femeia sexuală în evidenţă, de a o scoate la suprafaţă, de a o salva din perversiune, din secret, din anormal, şi a o readuce la un nivel ‘respirabil’ - la tangibil, la normal şi poate chiar la banal - un act de maturizare sexuală necesar într-o lume din ce în ce mai violentă din acest punct de vedere. Sunt lucruri pe care le-am putea afla cu toţii - femeile despre sine însele, bărbaţii despre femei în general. În concluzie, s-ar putea face o piesă BUNĂ folosindu-l.
Piesa de teatru
Piesa de teatru în sine este prost organizată. Un monolog care s-a vrut pe alocuri dialog cu sala - dar dialogul nu a fost decît un expozeu al presupuselor ‘ruşini’ care se pot arunca în cîrca femeilor cu care s-a încercat comunicarea. De fapt, nu a fost o comunicare ci o punere la colţ în forţă, o arătare cu degetul marcată de ţipete isterice. Şi punctată de ‘hihihi hahaha’-urile spectatorilor, sau a corespondenţilor din public. S-a dorit o piesă interactivă, dar n-ai cu cine - spectatorul român se confundă cu scaunul pe care stă şi cu un aparat de reproducere a aplauzelor.
O piesă incredibil de plictisitoare. Jocul artistei a avut de suferit poate şi datorită locaţiei - un bar într-un subsol - dar şi datorită faptului că nu i s-a răspuns. Monologul a rămas monolog, deşi poate se vroia şi implicarea audienţei. Valoarea artistică a piesei, din punctul meu de vedere este undeva între 1 din oficiu şi 2 tot din oficiu.
Manifestul social
Ideea monoloagelor e în primul rînd de manifest social. De fapt e un fel de ‘citeşte şi dă mai departe’ - un fel de a duce vestea mai departe: Feminismul încă luptă.
Numai că în opinia mea, feminismul trebuie să lupte acum cu femeia. Aici e greşeala cheie din monoloage. Dacă monoloagele expun femeile ca inocente, victime, naive descoperitoare ale pămînturilor neexplorate social, este clar că bărbatul e de vină, apare totdeauna ca un dictator grotesc, are o imagine de siluitor, intrus.
De aceea Monoloagele şi-au greşit şi vocaţia de manifest social. Pentru că intră în războiul ‘bărbaţii sunt de vină, femeile sunt victime’. Singura secvenţă de dragoste are loc… hehe, aţi ghicit - între două femei. Violenţa vine întotdeauna fie de la mama care şi-a asumat rolul patern prin eliminarea tatălui din familie, fie direct de la bărbat.
Şi să ajung şi la locul unde Monoloagele devin penibile. În prima parte a piesei, cuvîntul vagin e repetat de cel puţin vreo 50 de ori. Este motivul pentru care, după ieşirea de la piesă, am considerat titlul violent - nu pentru că titlul în sine e violent, ci pentru că piesa e violentă.
Lecţia de biologie şi istorie
Şi pentru că şi ca manifest social, şi ca piesă de teatru ‘Monoloagele’ şi-au pierdut vocaţia, am căutat motivul pentru care Monoloagele sunt totuşi importante. Pentru că nu mi-au rămas în minte ca inutile - tonul textelor monoloagelor e prea grav pentru a îl ignora. Adevărata faţă a lor, partea realmente dureroasă este colecţia de date ştiinţifice pe care le adună. Minidocumentarul care spune fapte precum: 30.000 de femei violate în zona de război (Bosnia) ; 500.000 de femei violate în Statele Unite ANUAL, 2 milioane de femei africane mutilate, etc.
Iar ca lecţie de biologie, e iarăşi destul de ok - vorba lui Sergiu, care era şi el acolo, singura persoană de la masa noastră care părea că a învăţat ceva a fost o fată cu aparenţă virginală, care părea că învaţă multe lucruri despre ea însăşi.
Să fac, aşadar, o mică sumă a notelor:
- Piesa de teatru: 2
- Manifestul social: 3
- Lecţia de biologie: 7
- Lecţia de istorie:6
4.50, notă de trecere dacă închidem ochii şi rotunjim în favoarea elevului.
PS: urăsc barurile. La sfîrşitul piesei hainele îmi miroseau execrabil a fum, motiv pentru care m-am enervat cumplit. M-am săturat de fum de ţigară pînă peste cap.
Am vazut mai demult oe Discovery scene din acesta piesa + comentariile scriitoarei. Stiu ca a avut foarte mare succes cand a aparut, ma mir ca in Romania abia acum.
De acord cu tine ca intentia Monoloagelor e buna, dar s-a transformat prost intre timp. Tind sa cred ca din cauza excesului de zel al unora..
@anaayana: eu unul nu mă mir. Nu are public. suntem încă sensibili la o groază de subiecte, ăsta e unul din ele.
@doru Absolut. Excesul de zel a stricat, altfel ar fi fost o piesă pe o idee excelentă.
si eu vreau sa merg la piesa asta de teatru….in brasov pe caaaand? :> pacat de referintele date de tine, de nota pe care i-ai dat-o piesei…4,5 cu rotunjire in favoarea elevului :)) =)))))))))))
Păi a fost în Braşov. A fost chiar cînd am fost eu, că braşovean mi-s.
in gl a fost intr`un club :-/ wtf, eram curioasa da`… eram la munca, oricum cei prezenti mi`au zis ca n`am pierdut mare lucru :-??
duh…. :)))
nu, din piesa nu se intelege ca barbatii sunt siluitori. ca femeie n-am inteles asta. si nu, nu e o singura scena de dragoste (cu atat mai mult intre 2 femei). sa nu uitam de Bob…sunt de acord ca feminismul trebuie sa lupte cu femeile. insa nu ca “naive exploratoare ale sexualitatii lor”. piesa, manifestul, ce-o fi (pana la urma e o expresie artistica cu un scop precis si o munca in spate), vorbeste de CULTURA in care aceste femei au fost crescute si educate; cultura asta e dusmanul evolutiei lor ca femei totale, libere, si nu naivitatea.
sa crezi ca barbatii sunt de vina e iarasi un cliseu. stupid si ieftin, ca orice cliseu.
Un clişeu care însă funcţionează
Ceea ce vroiam să spun acolo este că bărbaţii prezentaţi în sceneta respectivă sunt toţi idioţi, dezechilibraţi, violatori sau alte asemenea. Femeia, mereu, punctul de echilibru, de suferinţă şi de tristeţe.
Dacă asta nu e o victimizare atunci nu ştiu ce e. De aceea pentru mine piesa şi-a pierdut mesajul. Probabil a fost mai simplu să zică faptul că bărbaţii sunt de vină. Sau să sugereze. La fel cum femeile sunt victimele sugestie faptului că nu pot, nu ştiu şi nu vor.