E simplu să răspunzi la o întrebare pe care nu o înţelegi.
Dar răspunsul meu nu îi va durea decît pe cei ce înţeleg cine este soldatul… Şi pe cei care sunt soldaţi.
Soldatul moare pentru că nu vede adevărul din tabăra cu care se luptă. Pentru că el crede că de fapt cauza lui e cea dreaptă, negîndindu-se că de partea cealaltă luptă (sau nu luptă) soldaţi care cred că a lor cauză e cea dreaptă.
Taijitu arată perfect acest lucru. Îndepărtînd răul, o parte din bine dispare cu el. Soldatul uită de acest lucru, şi nimiceşte singura lui şansă de perfecţiune.
Luptătorul e puternic. Dar e nevoie de mai mult pentru a atinge Adevărul.
Dorin, sa ai un an nou minunat! Lasa soldatii, maine schimbam anul. La multi ani!
Soldaţii nu mor niciodată. Ei poartă războaiele care ar trebui oprite.
La mulţi ani, Oana!
surprinzator..
soldatul este poate fiinta umana cu constiinta cea mai vie, si deci cea mai pervertita.
Conştiinţa vie? Poate e fiinţa umană cea mai vie, dar în orice caz nu conştiinţa e supremă… ci forţa fizică sau psihică.
O forţă care are nevoie de o direcţie. Iar cel care aplică direcţia este cel cu conştiinţa vie. Cele două persoane sunt aproape totdeauna diferite.
Soldatul e o unealtă.
Pai trebuie sa ai in vedere faptul ca poate muri in orice clipa ( si se gandeste in fiecare clipa la asta! ). Practic, nu are nicio secunda de pauza, constiinta lui functioneaza non-stop. ( ceea nu se poate spune despre oamenii simpli, nu ? )
Da. Dar conştiinţa vie ar trebui să cugete asupra consecinţelor