Din cîte am auzit mulţi bloggeri au făcut spume la gură cînd şi-au văzut portretul făcut de Tucă. Şi de ce nu? La o adică, cine e el să ‘jicnească’ atîta ditai blogosfera, atîta intelighenţie şi atîta intelect pus în noua formă de expresie ce îşi ratează rolul de a relata epoca, şi se bazează pe faptul că cineva, acolo, sus, va reţine adevărul despre timpurile astea.
Tucă zice un lucru clar. Sunteţi aproape toţi (şi accentuez pe faptul că Tucă zice “Cei mai mulţi dintre ei”) nişte rataţi, onanişti şi alte invective demne de Piaţa de Miercuri sau Bazarul din Suceava, nu de un ziarist cu ştaif care, vezi tu, nu este nimic din cele spuse de el însuşi.
Ciutacu răspunde un pic mai demn, şi mai demn răspunde Comănescu de la hotnews (link preluat tot de la ciutac). Bun, ne merităm apelativele? Noi da, Eu nu.
Uităm să facem o distincţie majoră. Cei spumiferi la gură se simt atacaţi. Dar Tucă loveşte comunitatea care a dat ‘De ce urîm bărbaţii’ sau ‘Cioco Cioco’ sau alte asemenea intoxicaţii. Tucă nu vorbeşte despre mine.. Da, fac parte din comunitatea bloggerilor din România pentru că întîmplător, şi cu asta mă ocup cînd am un pic de timp. Dar asta nu înseamnă că problemele comunităţii se văd la mine.
De ce scriu eu? Nu o fac nici pentru atenţia celorlalţi, nici pentru popularitate. O fac pentru că în lumea tehnologizată e necesară o persona internautică. Mă laud că sunt cel mai relevant Dorin Lazăr. (verificat cu google azi). Dar mai important, în momentul în care voi avea nevoie să îmi promovez brandul Dorin Lazăr, dacă va exista aşa ceva, acest brand va fi sprijinit şi de un istoric în internet.
Am început să postez lucruri pe net în locuri vizibile sau mai puţin vizibile încă din 1999. Sunt puţini care vedeau aşa ceva întîmplîndu-se de-atunci. M-am tot mutat, m-am tot schimbat. Că a fost vorba de un site găzduit pe home.ro, că a fost vorba de deviant art sau geocities, am avut întotdeauna un pic de Dorin Lazăr pe net. Şi asta e mai important pentru mine.
Internetul înseamnă schimbare. Curînd, Internetul o să fie parte din viaţa normală; nu ştiu dacă o să fiu parte din următorul trend, dar ajut să construiesc actualul val. Suntem Junimea Internetului. Sau nu suntem încă Junimea Internetului, dar suntem ceva premergător.
Românii vor fi curînd capabili să genereze bloguri cu conţinut interesant. De fapt asta e problema. Ceea ce nu vede Tucă este faptul că el ca ziarist este doar un ‘content-provider’.
Curînd, conţinutul interesant o să fie luat de pe Internet 100%, şi Tucă o să-şi găsească locul mai greu în treaba asta. În loc să înceapă cu războaie, mai bine ar intra el să facă lucrurile cum trebuie. E nevoie de un Maiorescu, un Kogălniceanu în netul românesc. Acum suntem la stadiul Gh. Asachi: “Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”.
Ce zici, domnule Tucă? Join the revolution, wipe the crap out of those rom-english speakers? (pun intended).
PS: Alte reacţii şi aici: http://manafu.blogspot.com/2008/05/blogs-despre-ignoranta.html sau aici: http://www.nenealars.com/2008/05/09/de-ce-blogurile-bat-ziarele-la-cur/
BlogFest FTW
Oricum, impresia pe care mi-o face Tucă este că se simte amenințat, ca ziarist, de Internet … așa cum și biserica s-a simțit amenințată odată cu apariția editurilor independente … drept urmare dl Tucă vrea probabil echivalentul modern al unui imprimatur.
Și pe mine mă deranjează 80% din bloguri, dar prefer mai mult zgomot decât mai puțin semnal.
În mod sigur Tucă se simte ameninţat. Imprimatur, într-adevăr, cam asta şi-ar dori toate ziarele. Dar poate că e timpul să lăsăm copacii să trăiască, şi să lăsăm cuvîntul să fie rege, nu suportul pe care e el scris.
Într-adevăr, 80% din bloguri sunt zgomot. Dar 80% din bloguri sunt semnate de oameni care nu au nimic de zis, deci zgomotul lor poate fi ignorat. Şi este mult mai uşor să îl ignori pe internet decît într-un ziar.
Dar Tucă poate fi genul de om care scuipă înainte să calce, ca să fie sigur că nu-i mocirlă. E mocirlă, dar un om de valoare nu va fi mînjit de ea pentru că, oh well, nu scrie din aceeaşi cocină cu ceilalţi porci
Şi încă sper că Tucă va arăta valoare şi va da unui blog acea nuanţă deosebită pe care o dă, de exemplu, Ciutacu.
Vai câtă prostie e în “capul” României (dacă peştele ziaristic ar începe de la Tucă). Deci zice nenea… “cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy,”
Şi mai mare decât articolul lui, aproape… care e doar o umplutură de cuvinte ce transpiră o singură idee… este o poză cu sexiul nostru NE-blogger.
Hmm… să iertăm această asemănare cu cei pe care îi “critică dur.” Şi să ne întoarcem la aspectul esenţial şi cel de care se plânge el însuşi. Conţinutul:
“Cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei, bloggeri ca să nu li se vadă caracterul, bloggeri plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, bloggeri la discreţia tuturor, bloggeri la discreţie, bloggeri la kilogram, bloggeri la borcan, bloggeri la cutie, bloggeri la legătură, bloggeri plutind în deriva propriilor conştiinţe”
Această lungă frază, o enumerare de epitete adresate celor asemenea lui Tucă, dar nu lui Tucă însuşi… este o risipă de spaţiu electronic. Într-adevăr cerneala e putin mai scumpă, dar asta nu schimbă faptul că este o risipă.
Deci îmi pare mie că “majestatea sa” Tucă se referă la blogerii precum el, şi nu pot să zic că nu are dreptate.
Adevărat, Raul!
Eu unul am decis să-i dau un răspuns ceva mai temperat, chiar dacă ieşirea lui a avut nivelul intelectual al celor pe care îi critică.
De fapt, l-am chemat să ‘ne înveţe meserie’… dacă are ceva meserie de învăţat oamenii.
Tucă şi-a dat foc la valiză, confundă plăcerea oamenilor de a scrie cu goana după faimă.
Ideea este că înainte de a face generalizări trebuie să ştie despre ce vorbeşte.
Poate greşind atît de tare cum a făcut-o el poate să înţeleagă fenomenul mai bine, şi apoi să acţioneze în consecinţă. Tucă poate deveni un blogger interesant.
Asta pe principiul că cei mai pricepuţi oameni urăsc ceea ce fac ei înşişi.
Hmm… sincer sa fiu mie nu mi-a placut asa-zisul Tuca nici cand eram in tara, si ma bucur ca nu am mai auzit de el de mult. E genul de ziarist remarcabil prin “mitocanie”.
Ceea ce imi trezeste un fel de “nostalgie” romaneasca… dar e mai puterning simtamantul de avertizment: “sunt in preajma mitocaniei din nou”. Nu stiu zau de ce romanilor le place mitocania. M-am tot intrebat, si cand eram in tara si dupa ce am plecat. N-am gasit raspuns.
Probabil gîndirea elevată e un pic cam mult pentru concetăţenii noştri, de ce să nu recunoaştem, de sorginte mai umilă.
Şi eu îmi recunosc statutul.
Tucă nu miroase neapărat a mitocănie. Tucă miroase a România - şi ştii tu cred mai bine ca mine că România miroase a mitocănie încă din aeroporturile străine din care se îmbarcă lumea spre România. Excepţiile sunt rare, şi adeseori au tentaţia de a vorbi engleză în preajma românilor… ştim cu toţii de ce.
Mie mi se pare o problema imaginata de anumiti oamenii treaba asta dintre presa scrisa si bloggeri. Acum, serios vorbind, care e problema de fapt? Eu sincer, nu o vad.
Probabil ca anumitor ziaristi (cei care spera la faima si prea multi bani) le este teama de concurenta. Da, e mai comod sa rasfoiesti cateva blogguri, free of charge, si sa afli ce se intampla in lume, oriunde in lume, nu doar in Romania, decat sa platesti zilnic o suma de bani sa citesti banalitati care in definitiv, este posibil sa nu te intereseze. E mai usor sa dai ‘BACK’ si sa schimbi blogul daca nu iti place ce citesti, sau nu te intereseaza decat sa te duci din nou la chiosc si sa mai dai alti bani pentru un alt ziar, in speranta ca o sa gasesti si tu ce te intereseaza.
Iar eu, personal, am dat peste bloggeri, ‘onanisti’, cum suntem numiti de acel om de presa, cu mai multa materie cenusie si mai mult talent ziaristic decat multi colegi din presa, ca sa spun asa.
In plus, blog-posturile ofera ceva ce gasesti rareori in ziare: suflet. Oamenii astia, ma scuzi, ‘ramele’ astea au mai multa pasiune, scriu pentru ca asta simt ca trebuie sa faca, nu o fac pentru ca le spune sefu’ si nici nu scriu despe si cum le spune sefu’ sa o faca.
Eu, viitoare jurnalista, prefer blogurile, dar nici nu anulez utilitatea ziarelor.
E o problemă mare pentru jurnalişti prezenţa blogului. Tocmai interactivitatea asta îi deranjează - şi-ar dori-o şi ei, dar nu o pot avea. Cumva, simt că rămîn în urmă.
Nu ştiu ce contează mai mult… pasiunea sau informaţia? eu prefer informaţia - şi pentru asta aş citi un ziar. Nicidecum pentru pasiune, nu de pasiune am nevoie de la o informaţie. Şi toată lumea ar putea fi mulţumită: pasiune pe bloguri, informaţie în ziare. Ziarele scrise profesionist, blogurile amator. Dar evident, ziarele ştiu că amatorismul va avea mereu de cîştigat, pentru că cu cît eşti mai ‘înţepat’, cu cît eşti mai complicat, şi mai strict în regulile pe care le urmezi, cu atît ai mai multă şansă de succes la mase. Nu degeaba Libertatea bate orice alt ziar (mă rog, nu cunosc statisticile precise, dar parcă aşa ţin minte). Pur şi simplu, masele aleg facilul. Iar faptul că ziarele încă se tîrîie se datorează faptului că masele sunt un pic speriate de calculator şi internet.
Dar asta se schimbă, şi domnul Tucă o să-şi scoată blog. Că nu se poate altfel.
Cam la asta ma refeream si eu, blogurile sunt bune pentru ceva, iar ziarele pentru altceva; de aceea eu nu inteleg de ce lupta asta intre cele doua.
Oricum, toata treaba e cam copilaroasa, ca sa zic asa. Unii se supara pentru ca ceilalti au alte jucarii, nu neaparat mai frumoase, dar na, sunt alte jucarii, nu ale lor. Kids these days!
:))