Multiculturalismul e o prostie (partea a nu-știu-cîta)

Am zis de nu-mai-știu cîte ori pe blogul meu că multiculturalismul e o prostie. O să o spun în continuare, că poate cineva m-o auzi, dar tare mi-e că în afară de trei-patru cititori accidentali ai blogului meu am o slabă șansă de a fi auzit.

Zilele astea vorbea Amar de Zi despre lungul drum către normalitate. Normalitatea cui? A etniei Madonnei, evident, pentru că noi, pe-aici, părem de felul nostru cît se poate de normali.

1. Dra Alina Floroi, de la SPER, m-a întrebat dacă aş vrea să scriu ceva despre ultima campanie împotriva discriminării rromilor, care presupune anumite marcaje pietonale în centrul Bucureştiului.
2. Am dat peste o reacţie mai degrabă nervoasă a lui Alexandru Negrea, aka Buddha, postată pe blogul său, faţă de această campanie.

http://www.petreanu.ro/2009/10/lungul-drum-spre-normalitate/

Marcajele pietonale sunt ceva în genul: “Sunt rrom şi am obosit să fiu călcat în picioare în fiecare zi”. Am și eu în primul rînd cîteva obiecții. În primul rînd exprimarea, de tipul: “Cînd ați renunțat să vă băteți nevasta”, sau “După ce l-ai omorît, la ce cîrciumă te-ai dus?”.

Dar nu de-asta m-am pus să scriu. Amar de Zi continuă, încercînd să analizeze ce se întîmplă, de fapt:

Poate că e un complex de inferioritate la mijloc: dacă tot apărem ca nişte înapoiaţi prin comparaţie cu Vestul, avem a a ne da şi noi mari şi intoleranţi cu unii mai nenorociţi chiar decât noi.

Ori tocmai aici vroiam să ajung. De ce sunt țiganii mai nenorociți? Asta nu o pricep. Că țiganii sunt foarte fericiți așa cum sunt nu e loc de întrebare. Tocmai, statul român, Europa și toți stîngeii disperați de auto-apreciere urlă în gura mare: “trebuie să respectăm etniile, și diferențele între noi!” Ei bine, NU.

NU, pentru că nu trebuie să respectăm diferențele dintre noi. Îmi pare rău pentru cei care mă citesc acum, dar voi fi intolerant: Nu voi respecta diferențele dintre mine și țigani. Nu sunt de acord să își dea copiii la însurătoare de la 5 ani, nu sunt de acord să își facă stat în stat, nu sunt de acord să primească dispense suplimentare, vreau să se aplice legile statului român pentru ei la fel ca și pentru mine!

Pentru că atunci, în momentul în care își trimit copiii la cerșit, poliția trebuie să ajungă la ei la poartă, și să-i ia copilul. Pentru că legea țigănească, pe care nu o cunosc și de care mă doare fix în dorsală, NU EXISTĂ – pentru că ei sunt cetățeni români, și ca cetățeni români au drepturi și obligații.

Însă etnia română, maghiară, germană, turcă din România este terorizată de etnia țigănească. Iar statul român nu face altceva decît să încurajeze, la insistențele multiculturaliste, sărăcia, oprimarea și alienarea țiganilor din România. De ce primesc alocațiile pentru copii, dacă ei nu se duc la școală? De ce primesc ajutoare sociale dacă ei nu încearcă să muncească? De ce ar munci? În fond din ajutoare sociale și din furat le ajunge cît să mențină situația actuală. Și mai sunt tîmpiți care le iau apărarea și zbiară în gura mare: “dar cum, îi oprimăm!” Poate voi, eu nu.

Amar de Zi mai vorbește (între comentarii) și despre o paralelă între afro-americani și țigani. Diferența ar fi că țiganii nu au un Martin Luther King sau Malcolm X care să vorbească pentru ei. Amuzant, probabil, că NU AU NEVOIE, pentru că le e bine așa. În fond, cartierele românilor sunt pline de Guță și de Adi Minune, televizoarele din fiecare casă sunt inundate de Inimă de țigan și Regina multiculturalistei Loredana, iar noi ne spintecăm, și tatuăm pe străzi :”Sunt rrom și am obosit să fiu călcat în picioare”.

Ce ziceți, domnilor de la SPER, de o campanie: “Sunt cetățean român, și m-am săturat să fiu călcat în picioare de statul român cu astfel de mizerii!”. Sau ce zici de: “sunt cetățean român, și doresc ca poliția să nu închidă telefonul cînd le zic că un țigan a făcut o infracțiune”. Dacă statul român s-ar sinchisi să aplice legile, dacă poliția s-ar sinchisi să fie la fel de ‘protectori și servili’ și față de țigani, dacă, dacă, dacă.

Și acum vine întrebarea: ce își doresc cei de la SPER de la această campanie? Ce vor să obțină? Mai bine să facă o campanie ca a Madonnei. Pe de altă parte, s-a încercat real vreodată integrarea țiganilor? Aplicarea acelorași legi TUTUROR? De ce se obosește lumea să afirme că sunt diferiți? Sunt cetățeni români, iar unele lucruri care li se permit încalcă constituția și drepturile omului. Parafrazînd un comentator de la blogul Amar de Zi: dacă printre obiceiurile și tradițiile lor se afla și canibalismul, îi încurajam scriind pe străzi: “Sunt rrom și cînd mă uit la voi mi-e o foame de salivez constant. Și evident, am obosit”?

Cît despre Amar de Zi, are și el dreptatea lui. Va fi un drum lung, dar drumul va fi prelungit de astfel de inițiative. În fond, dacă Rosa Parks nu se certa cu șoferul autobuzului, nu știu dacă MLK ar fi putut să schimbe ceva. Vreau inițiative venite din partea țiganilor. Cît timp ei nu se vor salvați, oricît i-am ocroti, le-am face mai mult rău. Mai mult, toate ajutoarele pe care le acordăm noi îi MOTIVEAZĂ să nu schimbe nimic. Pe principiul universal de “las-o bă, că merge și-așa”. Principiu nu românesc, ci global, ce transcede multiculturalismul.

Surogate

Tocmai am văzut Surogate – filmul nou cu Bruce Willis în care, în mod ciudat, nu mai salvează tot universul. Mai mult, Bruce Willis nici măcar nu e de partea celor buni. Sau, nu mi-e clar, în zilele astea diferența dintre bine și rău e foarte ciudată.

Surogate este un film ciudat făcut după un comic book, născut cu cyberpunk-ul anilor 80 în minte. Are toate șansele să devină un film cult, a la Bladerunner. E suficient de prost cît să fie bun, și e suficient de bun cît să fie clișeu. Are scene de acțiune, counter care e întrerupt la 01 secunde, cîteva idei interesante, oameni de știință nebuni și, evident, pe Bruce Willis.

Surogatele sunt roboți controlați de oameni (cam ca în RPG-uri) prin care toți ajung să-și trăiască viața – adopția masivă a surogatelor a făcut să se creeze o tabără de retrograzi human-only care sunt conduși de un profet care e și el, la rîndul lui, controlat de omul de știință dement.

Willis descoperă că există o armă care omoară controlorii (meatbags) prin surogate și află că tocmai omul de știință nebun care a inventat surogatele s-a pus să le distrugă, și evident, Willis rezolvă tot.

La sfîrșit avem satisfacția că toți roboții mor, că oamenii nu mor, și o scenă de angoasă totală în care oamenii (meat bags) încep să iasă pe stradă în pijamale. Dar atenție, nu e în  linie cu politica partidului – lumea perfectă este înlocuită de lumea imperfectă, conservatoare (yeah, it’s all politics these days).

Și acum, înapoi la surogatele noastre.

Sabotaj la CFR?

Asist stupefiat la un fenomen care nu trezește nimănui semne de întrebare. În ultimele două luni CFR-ul a avut mai multe accidente decît în toată istoria de 20 de ani pe care mi-o amintesc. Vorbim de trenuri deraiate, de poduri care s-au prăbușit, de trenuri care se ciocnesc pe același sens de mers??? Numai mie îmi amintește chestia asta de sabotaj intenționat al infrastructurii vitale a României? În momentul ăsta drumul intre București și Constanța este blocat. Se cercetează serios, se încearcă să se afle ce se întîmplă?

Într-o lume în derivă, cu astfel de acte care devin din ce în ce mai frecvente, mă tem de ce urmează.

Propunere pentru Premiul Nobel pentru pace

Pentru că oamenii puneau problema asta, am găsit pe un blog de stînga propunerile perfecte pentru Premiul Nobel pentru pace.

De ce sunt niște idei grozave, aflăm chiar din primele două comentarii care au fost ‘modded down’. În primul rînd, Ronald Reagan. A încheiat războiul rece fără a trage un foc de armă. În al doilea rînd, George W. Bush. A dezamorsat un război nuclear între India și Pakistan în 2002. Obama? Prea ocupat ca să facă minimizeze situația din Iran cu eufemismul: “Iranienii au parte de o dezbatere robustă“. Pentru mai multe citate, recomand postarea asta de pe Gateway Pundit.

Un motiv să-i votezi pe unul din cei nu-mai-știu-cîți președinți ai României

Am primit leapșa asta de la Hash, și musai, musai să răspund la ea. Pentru că e un motiv bun de a gîndi foarte bine cui dăm votul și de ce.

Am înțeles că sunt patru candidați viabili (exceptînd aberațiile naturale gen Becali sau Vadim). Luați alfabetic:

• Antonescu: l-aș vota pentru că are imaginea cea mai spălată. Destul de slab ca realizări (pe principiul că e periculos pentru că nimeni nu știe ce poate), provine din cel mai de ‘dreapta’ partid român, și cel puțin la nivel teoretic e ăl mai de dreapta. Are de partea lui o mare parte din blogosferă: acum serios, cine nu s-a intoxicat cu “Îmi place blogul lui Crin” de pe blogurile pe care le-a vizitat? În afară de pelicanu’ roz.
• Băsescu: l-aș vota pentru că dincolo de ieșirile grobiene, a încercat și a reușit parțial să reintroducă diplomația în politica românească. Chiar dacă miroase a vulgar, chiar dacă e previzibil, lucrurile s-au rezolvat ‘din vorbe’, nu ‘din fapte’. Despre defectele lui nu mai vorbesc, că nu termin azi.
• Geoană: l-aș vota pentru perseverență. Și pentru curajul de a-și face un clip electoral cu muzică de Lord of the Rings, în care zice “un om inteligent”. Umorul este o calitate excelentă, mai ales autoironia. Cînd cineva te face prostănac de te știe toată lumea, și te descrii ca un om inteligent, autoironia e la loc de cinste.
• Oprescu: pentru că are dorința de a repeta drumul lui Băsescu, și pentru că creează falia necesară PSD-ului să se mai rupă în bucăți.

Acum serios, sunt mai multe motive pentru a nu vota pe oricare din ei. Dar leapșa era pozitivă, și pînă și Hash s-a gîndit din greu să dea motive pentru a-i vota…

Pînă una alta, un contracandidat puternic:

Pidjin for president

Pidjin for president

Dați click pe link-uri pentru postarea originală

Criză isterică de rîs, pe seară

Trei chestii care m-au făcut să rîd pînă aproape de isterie. Unrelated, și absolut întîmplătoare.

• Brașoveanu de la Brașov News observă că ziarele brașovene suferă de sindromul Stockholm: o criză creată de Scripcaru, condusă de Scripcaru, încheiată de Scripcaru: și noi ajungem să-l iubim!
• Eftimie trage un filmuleț absolut genial de la Zoso, despre o zi care s-a întîmplat în istorie. Rezultatul e genial.
• Și una din inimă, de la Overheard in Brașov.

Premiul Nobel pentru Obama?

Mi s-a părut absolut infectă ideea de a premia un om doar pentru că citește bine de pe teleprompter, dar ‘realizările’ lui se numără pe degetele de la o mînă?

Doar pentru că discuți cu niște teroriști, doar pentru că ignori protestele iranienilor și îi lași să moară în stradă fără cel mai mic cuvînt în sprijinul lor, doar pentru că sprijini un dictator în Honduras, în locul statului de drept, ar trebui să primești premiul Nobel pentru dictatură. Iar twitterașii discută acum să-i dea lui Obama premiul Nobel pentru literatură: într-un spirit umoristic, am putea afirma că e cam singurul lucru pozitiv pe care l-a realizat pînă acum.

Premiul Nobel pentru pace pentru Obama, acordat acum, este o reverență plină de umilință făcută de Fundația Nobel. Realizările pe care ei le salută sunt niște falsuri intelectuale. Nu au putut numi o singură realizare. Frauda intelectuală e maximă.

Este o urmare naturală pentru Obama Isus, pentru Obama Salvatorul. Dar oare nu e prea mult? Deja s-a ajuns un pic prea departe cu gluma. Cultul personalității creat în jurul lui Obama începe să îl facă pe Kim Il Sung un biet cocalar cu un fetiș pentru privit panorame umplute cu oameni. Asistăm la devalorizarea tuturor reperelor vestice; și toate puse în slujba următoarei căderi a vestului, după furtuna național socialistă din anii ‘30.

Cassandra out.

PS: pentru amuzamentul general, un link către un articol tendențios de pe Huffington Post, în care se critica lipsa de valoare a Hertei Muller și eurocentrismul clubului Nobel. Spre comparație, recepția făcută lui Obama, Salvatorul, pentru premiu. Dar nu vă faceți griji – asta e dubla măsură a gîndirii de stînga. Știți cum se face… măsurăm de două ori, din două direcții diferite.. și după îndelungi discuții tăiem tot unde ne convine.

Pauză, și anunț interesant

Am luat o mică pauză pentru o vreme – dar revin pentru a da un link și un anunț de interes pentru brașoveni: Alăturați-vă campaniei “Există viață fără CET” – o campanie pentru sănătatea voastră (nu numai) mentală.

Link: http://viatafaracet.wordpress.com/despre/

Dreapta sau stînga?

Voi decideți. În fond, puteți să spuneți ca prietenul Ovidiu că vă împărțiți între idei de stînga și idei de dreapta. Cel mai bine informați-vă înainte – poate că poluarea nu se rezolvă prin mersul în pijamale în plină zi de muncă în care sunt sigur că majoritatea au de lucru, nu de stat degeaba.

Închei seria ‘politicoasă’ de articole cu un singur exemplu. Georgia. În 2003 o ruină, în 2009 cu totul altceva. Citiți voi înșivă:

Deşi puţină lume ştie, Georgia oferă unul din cele mai reuşite exemple de reformă economică liberală, atât din punctul de vedere al amplitudinii şi profunzimii măsurilor politice luate, cât mai ales din cel al efectelor pozitive rezultate. Povestea de succes a liberalismului în Georgia începe în 2004, la un an după schimbarea politică majoră din 2003. Înainte de acest moment, Georgia era doar una din ţările fost comuniste desprinse din fosta URSS, o ţară marcată de deficienţele ingerinţei statului în economie: sărăcie, impozitare ridicată, absenţa investiţiilor, corupţie cronică etc. Dar, din 2004, odată cu numirea lui Kakha Bendukidze la Ministerul Economiei, lucrurile au început să se schimbe. Devenit faimos pentru afirmaţia că Georgia “ar trebui să renunţe la tot ce poate fi vândut, cu excepţia propriei conştiinţe”, Bendukidze a lansat o reformă comprehensivă a statului, printr-o terapie de şoc. În anii care au urmat, reforma a continuat neabătut, fiind susţinută de primul ministru Lado Gurgenideze şi de preşedintele Mikheil Saakashvili.

http://www.ecol.ro/content/renasterea-liberala-a-georgiei

No further comment needed.

În cor, spectatorii mugeau…

Nici nu s-a liniștit bîrfa cu Madonna și cetățenii discriminați (oamenii au uitat să vorbească foarte mult de cum i-a făcut Madonna “assholes” pe spectatorii bulgari care nu apucaseră încă să o huiduiască), și mai apare o fază interesantă.

De data asta MTv este autorul, prin persoana lui Jack Black (unu’ care se pretinde roacher și joacă în filme despre trupe ‘rock’).  Și, dovadă a toleranței de care generațiile noastre sunt obligate să dea dovadă, a invitat publicul să se roage la Satan.  Yup, m-ați auzit bine. MTv, live și probabil și în reluare, a promovat chestia asta.

Ce a făcut publicul? Dacă Madonna a fost huiduită pentru țigani în București, probabil că pe Jack Black l-au linșat. În fond, jignește cam o treime din populația globului cu această invitație, nu? Haha, se pare că nu – a lovit tocmai în treimea prea tolerantă ca să-i pese… și publicul… “s-a ținut de mîini și s-a alăturat rugăciunii lui Jack Black“.

În momentul ăsta sunt FOARTE mîndru de românii noștri cei intoleranți.